Concedierea pentru motive care tin de salariat

Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in urmatoarele situatii:

   a. in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara;

   b. in cazul in care salariatul este arestat preventiv pentru o perioada mai mare de 30 de zile, in conditiile Codului de procedura penala;

   c. in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat;

   d. in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat.

In cazul in care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevazute mai sus, angajatorul are obligatia de a emite decizia de concediere in termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii cauzei concedierii.

In cazul in care concedierea intervine pentru motivul prevazut la art. 61 lit. a, Codul Muncii angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozitiilor art. 247 si 252 Codul Muncii.

Decizia se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se contesta.

Concedierea pentru savarsirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii poate fi dispusa numai dupa indeplinirea de catre angajator a cercetarii disciplinare prealabile si in termenele stabilite de Codul Muncii.

Concedierea salariatului pentru motivul prevazut la art. 61 lit. d. Codul Muncii poate fi dispusa numai dupa evaluarea prealabila a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau, in lipsa acestuia, prin regulamentul intern.

In cazul in care concedierea se dispune pentru motivele prevazute la art. 61 lit. c. si d., Codul Muncii precum si in cazul in care contractul individual de munca a incetat de drept in temeiul art. 56 alin. 1 lit. e., Codul Muncii, angajatorul are obligatia de a-i propune salariatului alte locuri de munca vacante in unitate, compatibile cu pregatirea profesionala sau, dupa caz, cu capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina a muncii.

In situatia in care angajatorul nu dispune de locuri de munca vacante, acesta are obligatia de a solicita sprijinul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca in vederea redistribuirii salariatului, corespunzator pregatirii profesionale si sau, dupa caz, capacitatii de munca stabilite de medicul de medicina a muncii.

Salariatul are la dispozitie un termen de 3 zile lucratoare de la comunicarea angajatorului, conform prevederilor Codului Muncii, pentru a-si manifesta in scris consimtamantul cu privire la noul loc de munca oferit.

In cazul in care salariatul nu isi manifesta consimtamantul in termenul de 3 zile lucratoare, precum si dupa notificarea cazului catre agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca, angajatorul poate dispune concedierea salariatului.

In cazul concedierii pentru motivul prevazut la art. 61 lit. c. Codul Muncii salariatul beneficiaza de o compensatie, in conditiile stabilite in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca, dupa caz.